Evacuarea chiriasului din locuinta

Potrivit art. 1831 din Noul Cod Civil, daca prin lege nu se prevede altfel, evacuarea chiriasului se face in baza unei hotarari judecatoresti, chiriasul fiind obligat la plata chiriei prevazute in contract pana la data eliberarii efective a locuintei, precum si la repararea prejudiciilor de orice natura cauzate locatorului pana la acea data

Potrivit art. 1809 din acelasi Cod civil, in privinta obligatiei de restituire a bunului dat in locatiune, contractul incheiat pe durata determinata prin inscris sub semnatura privata si inregistrat la organele fiscale precum si constatat prin inscris autentic constituie, in conditiile legii, titlu executoriu la expirarea termenului.

Din punct de vedere legal, evacuarea chiriasului de catre locator este procedura prin care acesta din urma solicita sprijinul organelor abilitate, pentru a reusi sa recapete folosinta imobilului inchiriat, folosinta pe care chiriasul cu rea-credinta continua sa o exercite.

In vederea atingerii acestui obiectiv, proprietarul are la dispozitie doua actiuni in fata instantelor de judecata in circumscriptia carora se afla bunul inchiriat. Discutam despre o procedura de drept comun si despre o actiune in evacuarea imobilelor folosite sau ocupate fara drept, o procedura speciala, simplificata, ce implica doar dezbateri succinte si care are un caracter urgent.

Cea de-a doua varianta este cea mai des utilizata in astfel de situatii, prezentand avantajul celeritatii precum si avantajul de a necesita cheltuieli mai scazute pentru proprietarul care actioneaza in instanta.

Este de preferat ca proprietarul sa urmeze calea indicata de dispozitiile legale cand se confrunta cu un chirias care refuza sa paraseasca locuinta ce i-a fost inchiriata. Este cea mai buna modalitate de a proceda pentru ca patrunderea in imobilul utilizat, chiar fara drept, de catre chirias, in scopul inlaturarii acestuia, poate constitui infractiunea de violare de domiciliu, pedepsita cu inchisoarea potrivit normelor penale in vigoare.

Av. Bogdan Fotea, Cabinet avocat Mitoseriu Ciprian

Contractul de inchiriere imobiliara

Descriere generala

Conform articolului 1.777 Cod civil, „Locatiunea este contractul prin care o parte, numita locator, se obliga sa asigure celeilalte parti, numite locatar, folosinta unui bun pentru o anumita perioada, in schimbul unui pret, denumit chirie”. Locatiunea bunurilor mobile si imobile (cu exceptia celor agricole) se numeste inchiriere.

Putem spune ca inchirierea unui imobil reprezinta o instrainare/vanzare a dreptului de folosinta a unui bun pentru o anumita perioada.

Orice imobil poate face obiectul unei inchirieri, cu exceptia celor pentru care legea interzice, in mod expres, acest lucru.

Prin contractul de inchiriere, partile stabilesc urmatoarele:

  • Care este imobilul inchiriat, cu toate datele necesare identificarii sale (adresa, suprafata, eventual indicarea cat mai exacta a camerei atunci cand inchirierea se refera la o camera dintr-un imobil cu mai multe incaperi)
  • Modul de utilizare a spatiilor comune (baie, bucatarie, curte etc.), atunci cand este cazul;
  • Valoarea chiriei si modul in care aceasta se plateste (lunar, trimestrial, anual etc.);
  • In sarcina cui este plata utilitatilor;
  • Durata pentru care se incheie contractul de inchiriere;
  • Termenul de preaviz in cazul rezilierii unilaterale a contractului;
  • Sanctiunile pe care trebuie sa le suporte partile in cazul nerespectarii obligatiilor contractuale.

Recomandam si includerea de clauze prin care sa se stabileasca:

  • Numarul persoanelor care vor locui efectiv in imobilul inchiriat, respectiv identitatea acestora;
  • Modul in care proprietarul/locatorul poate verifica starea imobilului pe durata derularii contractului.
  • Inventarul dotarilor imobilului si valoarea de inlocuire a acestora in cazul distrugerii sau deteriorarii.
  • In principiu, desi nu este supus vreunei conditii de forma, recomandam incheierea contractului de inchiriere in forma scrisa, pentru a se putea face proba existentei lui, a valorii chiriei si a celorlalte elemente enumerate mai sus, chiar daca nu se mai realizeaza si inregistrarea contractului la ANAF.

Practic, atat proprietarul / locatorul, cat si chiriasul / locatarul se pot vedea nevoiti sa uzeze de prevederile contractului in situatia in care cealalta parte nu isi respecta obligatiile. Acest lucru ar fi aproape imposibil in cazul in care continutul contractului nu poate fi probat printr-un inscris.

Av. Ciprian Mitoseriu